Cu și despre... oamenii analitici

Am avut recent o conversație cu o persoană care mi-a spus că sunt orice, numai analitică nu. Asta datorită faptului că i-am reinterpretat cuvintele pe baza unor deducții logice (ce se fundamentau pe interacțiunile mele cu alte persoane timp de 24 de ani), în loc de a considera ad literam ceea ce a scris. Această conversație, a motivat postarea despre ce înțeleg eu prin termenul analitic și despre cum firea mea analitică poate fi un impediment în interacțiunea cu alți oameni. Observațiile, deși exprimate la modul general, sunt bazate pe experiențele proprii și ale altor prieteni cu acest tip de personalitate.

Înainte de a începe aș vrea însă să nu se înțeleagă greșit un lucru: sunt foarte mândră de firea mea analitică și nu aș schimba nimic la aceasta, întrucât este o metodă foarte eficientă de a evita dezamăgiri, eșecuri, neînțelegeri, etc.

Așadar, pe baza propriilor experiențe, oamenii analitici (i.e. cei care se bazează pe analiză - descompunerea unui lucru în parțile componente pentru a îl studia) ...

... se îndrăgostesc de idei

Persoanele care gândesc prea mult sunt obsedate de lucrurile ce arată frumos și au logică. Astfel, ne îndrăgostim rapid de ideea unei persoane, de ideea de dragoste, de ideea de socializare, însă ulterior avem probleme cu realitatea acelei idei. De ce? Pentru că realitatea nu este mereu logică, coerentă sau estetic atrăgătoare.

... își intelectualizează sentimentele
Oamenii analitici își extrag bucuria din... a gândi profund. Au astfel dificultăți în a simți ceva doar de dragul de a simți, sau a se bucura de lucruri fără a înțelege semnificațiile din spatele lor. Aceasta duce adesea la o personalitate ce supra-analizează trăsături, modele repetitive, reguli și comportamente cu o cantitate inutil de mare de cerebralitate.

... pentru a își urma inima, trebuie să aibă încredere mai întâi în ei înșiși

Iar a avea încredere în ei înșiși nu este o sarcină ușoară. Între prejudecățile de confirmare, incapacitatea de a prezice fericirea, egoismul inerent, nivelul de negare, etc. oamenii își petrec practic viața reafirmând tot ceea ce vor să fie adevărat. Este extrem de dificil pentru un gânditor analitic să recunoască faptul că nu poate vedea întotdeauna lucrurile obiectiv - mai ales atunci când sunt implicate sentimente intense.

... atrag parteneri pentru a umple spații libere 
Gânditorii adânci sunt foarte des răniți într-un fel sau altul. Cei care nu au trecut printr-un grad semnificativ de durere în viața lor, de obicei, nu au niciun motiv să fie analitici sau contemplativi. Un efect secundar este acela că atrag parteneri pentru a re-crea relații vechi, mai degrabă decât pentru a îi completa ca indivizi.

... analizează mult prea mult ceea ce este evident 

Gânditorii adânci pot complica lucrurile inutil, fie analizând la nesfârșit motivele pentru care au fost respinși, fie interiorizând acelui sentiment de a nu merita suficient de mult anumite lucruri și lăsându-l să îi controleze, sau chiar supra-analizând ce semnificație ascunsă are un cuvânt aruncat pe pagina de socializare a unei persoane.
 

... preferă lucrurile în teorie, nu practică
Gânditori analitici există pentru că sunt îndrăgostiți de lumile pe care le pot crea în mintea lor. Atunci când realitatea le perturbă fanteziile, poate fi adesea traumatizant.

... știu că iubirea nu este suficientă
Oamenii analitici înțeleg faptul că pur și simplu să iubești pe cineva nu este suficient pentru a susține o relație și, de aceea, apare principala problemă în interacțiunile lor cu cei din jur. Ei recunosc că a fi compatibil este la fel de esențial ca a avea chimie, dar și că nu totul este o știință exactă. Acest lucru îi determină să analizeze frecvent trăsăturile de personalitate, tiparele și comportamentele celor din jur cu o cantitate inutilă de detalii. 

... încearcă să se protejeze de durerea potențială identificând modalitățile prin care cei din jur nu sunt suficient de buni
Toată lumea face acest lucru, dar cineva care este deja predispus la gândirea analitică este deosebit de susceptibil să cadă în mentalitatea „nimeni nu este suficient de bun”. Vor identifica rapid fiecare fel în care o persoană poate să eșueze într-o relație, de multe ori, pe nedrept (nimeni nu este perfect, toată lumea eșuează la un moment dat). Desigur, acest lucru este într-un efort de a încerca să se protejeze de durerea potențială (efort de care toată lumea este vinovată, dacă suntem sinceri cu noi înșine până la capăt).

... se îndrăgostesc de cine este o persoană mai mult decât de ceea ce îi face să simtă
Un gânditor analitic dorește un „pentru că”. Iubesc pe cineva pentru că sunt aliniați la credințele politice și au interese comune și planuri de viitor similare, nu doar pentru că simt ceva în pieptul lor atunci când persoana respectivă se află în jur. Un om analitic este mult prea conștient pentru a putea interpreta greșit această atracție cu orice nivel real de compatibilitate.
 

... au standarde în mod natural mai ridicate
Își doresc pe cineva cu fond, pe cineva care să-i provoace, să-i inspire, să îi înțeleagă și să îi completeze în moduri cu adevărat semnificative. Gânditorii adânci nu se vor atașa de o persoană doar de dragul de a avea pe cineva alături, ceea ce înseamnă adesea că le va lua cu mult peste medie procesul de a găsi pe cineva în care să poată investi cu adevărat.
 

... se asigură suficient de mult înainte de a își asuma riscuri

Este destul de obișnuit pentru oamenii analitici să aibă un șir mai lung de persoane cu care aproape că stabilesc relații, în locul unor relații eșuate. Acest lucru se datorează faptului că sunt mai susceptibili la a supra-analiza și evalua înainte de a își asuma cu adevărat angajamente. Acest lucru înseamnă, din păcate, și că nu dau mereu o șansă celor din jur.
 

... sunt adesea profund sentimentali, însă se tem de emoții la fel de mult pe cât și le doresc
Adevărul este că oamenii analitici sunt ființe sensibile - atât de mult încât se protejează prin crearea unui alter ego care pare să intelectualizeze lucrurile mai mult decât acestea îi afectează la nivel emoțional. La sfârșitul zilei, gânditorii analitici se tem adesea de cât de mult simt, iar acest lucru îi poate determina să fie foarte precauți și ezitanți când vine vorba de a-și expune sentimentele cele mai profunde celor din jur.