Epidemie de Coronavirus... Toti suntem panicati... Dar daca pentru o
banala "gripa" reactionam asa, oare ce ar trebui sa facem cand suntem
diagnosticați cu boli rare, incurabile si care chiar ne pun viata in
pericol? Cand ne iese la analiza un hormon cu o valoare de peste 20 de
ori limita maxim admisa... Cand descoperim dupa trei luni de plimbat
prin spitale ca avem o tumora in mijlocul creierului cu diametrul de 11
milimetri... Cand singura varianta este sa luam un tratament
extrem de dificil de suportat pentru organism timp de un an si sa
verificam dupa daca tratamentul a functionat... Cand alternativa la
tratament este o operație pe creier ce trebuie repetata odata la cativa
ani... Cand in lipsa tratamentului riscul de a muri fara niciun simptom
in orice secunda sau de a ramane orbi este extrem de ridicata...
Haideti sa nu ne mai isterizam atata pentru o boala ce produce mai
putine victime decat gripa... Exista alte boli asupra carora ne putem
concentra sa le gasim un leac. Povestea de mai sus este povestea mea din
ultimul an.
Medicina inca nu a descoperit nici macar cauza pentru care apare tipul
de tumora pe care il am eu... Tratam dar nu înțelegem ceea ce tratam.
Nu cer compasiune, nu vreau mesaje legate de tratamente, nu vreau mesaje de incurajare. Imi cunosc bine diagnosticul si sunt suficient de informata. De asemenea, l-am acceptat si am invatat sa traiesc cu el, deci compasiunea nu isi are rostul. Motivul pentru care am ales sa scriu este pentru ca deja nu mai rezist sa vad zilnic zeci de postari si sa primesc zeci de mesaje legate de Coronavirus si de cat de periculos este... Pana si la scoala trebuie sa pierd cateva minute in aproape fiecare ora sa le explic copiilor ca este mai periculoasa gripa normala decat acest virus pentru ca sunt atat de panicati incat nu se pot concentra la ore. Tot ce vor este sa discute despre Coronavirus.
Ce va cer insa? Vreau un singur lucru... sa stati cateva minute cu voi insiva.. si sa va gânditi daca chiar are sens sa va stresati pentru anumite lucruri din viata voastra... Daca nu cumva va pierdeti timpul uitand sa traiti si cu frica in fiecare moment, cand de fapt ar trebui sa va bucurați de cei din jur, sa călătoriți, sa experimentați ceva nou in fiecare zi, sa iubiti, sa daruiti, sa va traiti viata din plin.
Lasati isteria! Bucurati-va de viata... In cele din urma, este tot ceea ce conteaza.
Nu cer compasiune, nu vreau mesaje legate de tratamente, nu vreau mesaje de incurajare. Imi cunosc bine diagnosticul si sunt suficient de informata. De asemenea, l-am acceptat si am invatat sa traiesc cu el, deci compasiunea nu isi are rostul. Motivul pentru care am ales sa scriu este pentru ca deja nu mai rezist sa vad zilnic zeci de postari si sa primesc zeci de mesaje legate de Coronavirus si de cat de periculos este... Pana si la scoala trebuie sa pierd cateva minute in aproape fiecare ora sa le explic copiilor ca este mai periculoasa gripa normala decat acest virus pentru ca sunt atat de panicati incat nu se pot concentra la ore. Tot ce vor este sa discute despre Coronavirus.
Ce va cer insa? Vreau un singur lucru... sa stati cateva minute cu voi insiva.. si sa va gânditi daca chiar are sens sa va stresati pentru anumite lucruri din viata voastra... Daca nu cumva va pierdeti timpul uitand sa traiti si cu frica in fiecare moment, cand de fapt ar trebui sa va bucurați de cei din jur, sa călătoriți, sa experimentați ceva nou in fiecare zi, sa iubiti, sa daruiti, sa va traiti viata din plin.
Lasati isteria! Bucurati-va de viata... In cele din urma, este tot ceea ce conteaza.
Bună! Doar pt o întrebare: Imi place exagerat de mult ceea ce scrii, și te aș ruga să ne mai povestești despre experiențele tale de călătorie. Dar intrebare e: ce e faza cu tumora? adica tu chiar ai așa ceva? Te rog zi doar da sau nu.
RăspundețiȘtergere