“Regele Moare” – la Teatrul Naţional Ion Luca Caragiale Bucureşti

În luna noiembrie am făcut un experiment. Am mers de 21 de ori la teatru/operă/balet în 31 zile. Ce se poate face în Bucureşti într-o seară liberă? Cum au fost piesele? O să postez recenziile făcute de mine acestor piese pentru a avea de unde alege, în cazul în care aveţi nevoie de puţină inspiraţie pentru o ieşire spontană în lumea artei. Aceasta este prima dintre ele.

 “Regele Moare” – la Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale" Bucureşti

O piesă scrisă de Eugen Ionesco ce m-a lăsat cu lacrimi în ochi şi o mulţime de întrebări şi gânduri la final… O piesă în care Victor Rebenciuc intră în rolul unui rege ce este pus într-o situaţie fără ieşire: într-o oră şi jumătate, când se termină spectacolul, o să moară. Toţi trăim cu această frică a morţii, dar când vine momentul niciunul nu este pregătit, simţind cum devenim neputincioşi. Cum ar trebui să devenim indiferenţi, senini, resemnaţi în faţa morţii? Cum ar trebui să murim cu demnitate? Dar oare de ce ne mai naştem dacă tot murim? Toate acestea sunt întrebări fără răspuns şi la care spectatorul primeşte misiunea de a încerca a le găsi o rezolvare.

Dar oare are sens să găsim un răspuns la ele? Sau mai bine am învăţa să trăim? Pentru ca trăim zi de zi, simţim vântul, vedem cerul, gustăm mâncarea noastră preferată… trăim… De ce să ne pregătim pentru moarte în loc să ne bucurăm de viaţă? De ce să ne pregătim de sosirea la destinaţie în loc să ne bucurăm de drumul până acolo?
Trăim… Aceasta este tot ce contează. Pentru ca la final vom rămâne numai într-o “memorie fără amintiri”, într-un univers ce se stinge odată cu noi, pe o scenă în faţa căreia cade cortina.